Vă mulţumesc, d-le profesor!

 Acest fragment este preluat de pe site-ul prof. univ. dr. Ilie Rad:  http://ilierad.ro/

Sâmbǎtǎ, 7 ianuarie 2012 (Sf. Ion)

* Am avut ore la ID, la anul I, un atelier de presǎ scrisǎ. Folosind ca pretext douǎ lucrǎri trimise de douǎ studente, Cristina Borşa şi Oana Mǎrgineanu, am discutat despre recenzie (Cristina a recenzat Despre îngeri, de Andrei Pleşu, Humanitas, 2003), reportaj şi interviu (Oana a venit cu un reportaj şi cu un interviu cu un funcţionar public important, din Târgu Mureş). Am publicat zeci de recenzii, zeci de reportaje, am realizat zeci de interviuri, aşa cǎ am avut ce le spune. Timp de o orǎ şi jumǎtate i-am ţinut în prizǎ. Am trǎit efectiv ceea ce le-am spus – aspecte din experienţa mea jurnalisticǎ. Studenţii au fost doar ochi şi urechi: nu au trimis SMS-uri pe sub bancǎ, nu şi-au scris bileţele, nu s-au uitat la ceas, nu au citit presa, nu au numǎrat becurile din tavan. Le-am spus ce am învǎţat eu de la D.D. Roşca, şi anume cǎ un profesor trebuie sǎ îşi trǎiscǎ ideile pe care le susţine în faţa studenţilor (când eram eu însumi student, am fǎcut un interviu cu filosoful Existenţei tragice, care s-a intitulat chiar aşa: Cu acad. D.D. Roşca, “Eu îmi trăiesc oarecum ideile, fie că e vorba de idei pe care le accept, fie de idei pe care le resping”, în Echinox, nr. 8-9, 1979.

 Vă mulţumesc, d-le profesor!