vineri, 16 septembrie 2011

Cotorul de varză! Un soi de ‘nosce te ipsum’, până la urmă…


Cu toată vâlvătaia specifică progresului, acest mare zid chinezesc cu scări prea puţin încăpătoare, mintea coboară uneori, căutându-şi liniştea. Să mergi contra curentului e o experienţă unică.

Trebuie să recunosc că mi-am găsit miezul. Sau cel puţin am fericita iluzie că mă îndrept către el… Am învăţat să gândesc cu sufletul. Ştiţi ce înseamnă asta? Libertate! Mi-au trebuit aproape 30 de ani ca să îmi reiau sinceritatea uşor obraznică, să mă predau naturaleţii, oricare ar fi ea… Îmi retrăiesc copilăria şi tinereţea cu maturitate. Multe cuvinte mi se par false, lipsite de esenţă. M-am săturat de ele, îmi fac silă. De aceea, am luat o pauză. Dacă spaţiul acesta virtual nu ar fi purtat numele ‘grosso modo’, aş fi pus lacătul pe uşă. Adică l-aş fi şters.

M-am săturat să văd iubirea’ descrisă în fel şi chip ca şi cum ar fi o scoică. Ne uităm, o cântărim, o măsurăm, o colorăm. Dar nimeni nu are imboldul de a o deschide… Datul cu presupusul e o meserie veche. Vă rog, nu mai denumiţi iubirea! Dulcegăriile de azi nu mai sunt romantismele de altă dată. Invocându-le nu vom scăpa de vechi răni sau obsesii şi nici nu vom chema la noi o nouă dragoste gata să ne ridice pe un cal alb. Cuvintele goale aduc după sine iluzii deşarte şi o amânare a agoniei.

M-am săturat de inteligenţa creată cu orice chip! Orice spunem trebuie să sune bine şi să oferim reţete şi sfaturi pentru orice. Şi dacă la final scoatem şi câte o glumiţă cu aluzie e şi mai bine. Suntem victime ale propriei suficienţe. Orgoliul e cât varza. Cu cât mai mare cu atât avem ce pune mai mult pe masă. Uităm că fără miez frunzele ar fi demult moarte sau chiar nu ar fi existat. Ştiu că nu se poartă dar eu vreau să am un miez mai mare decât frunza.

Pe Dumnezeu îl iubesc mai mult ca oricând! Îmi vine să plâng de fericire când spun asta! Dacă am învăţa, cu paşi de copil, să ne gândim la El înainte să întreprindem orice lucru, Dumnezeu s-ar îndrepta către noi cu paşi de uriaş. Nici un aliat nu Îl depăşeşte pe Dumnezeu, uităm asta deseori. Egoul nostru nu are esenţă divină, de ce i ne închinăm atât?!

Nu ştiu când voi reveni… e sezonul verzei! 

9 comentarii:

  1. Ma bucru sa aud ca te-ai regasit. Si eu incerc sa fac acest lucru de ceva timp, dar probabil toate la timpul lor...

    RăspundeţiŞtergere
  2. Da, Irina, va veni vremea aceea! Iti multumesc pentru vizita!

    RăspundeţiŞtergere
  3. Salut.Vreau sa te felicit pentru ca incurajezi campaniile ecologice. Am vazut ca ai pe blogul tau bannerul de la Umbrela Verde.
    Intr-o lume din ce in ce mai poluata, fiecare campanie ecologica conteaza. Noi incurajam recilclarea, reducerea poluarii, folosirea responsabila a resurselor, plantarea copacilor, depozitarea in siguranta a substantelor chimice si curatenia spatiilor verzi. Dintre toate acestea, ne axam pe incurajarea plantarii copacilor pentru ca ne dorim ca fiecare persoana sa aiba “copacul sau“. Prima campanie de plantare se numeste “Parcul Izvor prinde radacini“.
    Daca iti doresti ca in Romania sa fie plantati mai multi copaci, dar nu ai timp sa plantezi unul, poti sa ne sustii prin oricare dintre variantele de mai jos:
    1) Redactarea unui articol informativ care are legatura cu copacii sau ecologia.
    2) Publicarea unui articol pe blogul tau in care sa vorbesti despre campania noastra.
    3) Adaugarea unui link/banner pe blogul tau.
    Daca adaugi pe blogul tau unul dintre cele 10 bannere de pe acesata pagina vei primi in schimb un link la sectiunea “Sustinatori” si vei aparea aleator pe prima pagina in sectiunea “Bloguri Partenere”.
    Daca doresti sa apari permanent (pe prima pagina) la sectiunea “Ne sustin”, trebuie sa participi la una dintre campanile noastre de voluntariat sau sa donezi bani pentru plantarea unui copac (9 lei).
    Aceasta campanie este apolitica si este realizata de un grup de tineri care isi doresc sa schimbe mentalitatea celor care neglijeaza mediul incojurator. Participa si tu!

    RăspundeţiŞtergere
  4. Minunato!
    Mai frumos si mai bine decat ti s-a intamplat nu avea cum! :)
    Empatizez.

    RăspundeţiŞtergere

  5. La multi Oana! Sa-ti dea Dumnezeu sanatate, noroc si numai bucurii. Din acelea mari caci din acelea mici are tot omul ! :)

    RăspundeţiŞtergere